Chirurgia mâinii

Boala Dupuytren (fibromatoza palmară) determină formarea unor noduli și, ulterior, a unor cordoane fibroase în palmă, care „trag” degetele în flexie. Pe măsură ce boala evoluează, extensia devine dificilă, iar gesturile simple – spălatul pe față, bărbieritul, așezarea mâinii pe masă – sunt limitate. Când contractura depășește pragul funcțional sau când apar deformări incomode, tratamentul chirurgical este soluția care redă alinierea degetelor. Intervenția se efectuează, uzual, în anestezie locală sau bloc regional; prin incizii planificate în linii de relaxare, chirurgul identifică și îndepărtează benzile fibroase care contractă degetele (fasciotomie limitată sau fasciectomie parțială), protejând nervii digitali și vasele. După operație, mobilizarea ghidată începe precoce, iar, în funcție de caz, se recomandă ortezare nocturnă temporară și fiziokinetoterapie pentru a menține extensia câștigată. Cicatricea se îngrijește cu masaj și silicon topic; recidiva este posibilă, fiind o boală cu substrat genetic, dar corecția surselor principale de contractură oferă, de regulă, ani buni de funcție îmbunătățită.

Degetul în resort apare când teaca tendonului la nivelul pulley-ului A1 se îngustează, iar tendonul flexor „agață”, producând blocaj la extensie și pocnituri dureroase. Dimineața, degetul se poate bloca în flexie, necesitând „deblocare” manuală. Când măsurile conservatoare (odihnă, atelă, infiltrație selectată) nu rezolvă problema sau când durerea și blocajele sunt frecvente, intervenția chirurgicală este simplă și eficientă. În anestezie locală, printr-o incizie de 0,5–1 cm, se eliberează pulley-ul A1 (tenoliză), permițând tendonului să gliseze liber. Degetul este mobilizat imediat pe masă pentru a verifica alunecarea. Pansamentul este minimalist, firele se scot la 10–14 zile (după zonă și tipul firului), iar activitățile ușoare se reiau rapid. Riscul de recidivă este redus, iar complicațiile (leziuni nervoase, rigiditate) sunt rare când tehnica este corect executată și reabilitarea începe precoce.

Sindromul de tunel carpian reprezintă compresia nervului median la încheietură. Se manifestă prin amorțeli și furnicături în primele trei degete și jumătate, mai ales noaptea, scădere de forță, scăparea obiectelor, iar în stadii avansate – atrofie tenară. Diagnosticul se bazează pe clinică (manevre precum Phalen/Tinel) și, adesea, pe studiile de conducere nervoasă (EMG). Atunci când simptomele persistă, când există afectare electrică sau când tratamentele conservatoare (orteză nocturnă, modificări ergonomice) nu mai sunt suficiente, decompresia chirurgicală a nervului este recomandată. Intervenția eliberează retinaculul flexor (ligamentul carpian transversal), lărgind canalul în care trece nervul median. Se realizează în anestezie locală sau bloc regional, prin incizie mică (abord deschis minimal sau endoscopic, în cazuri selectate). Degetele se mobilizează imediat, pansamentul rămâne curat și uscat, iar firele se scot uzual la 10–14 zile. Majoritatea pacienților observă ameliorarea paresteziilor încă din primele nopți, forța revenind progresiv în 6–12 săptămâni. Munca de birou se reia, adesea, în 5–10 zile, iar efortul intens al mâinii se reintroduce treptat.

Chisturile sinoviale (ganglionare) sunt cele mai frecvente formațiuni de la nivelul pumnului și degetelor. Apar ca „umflături” elastice, variabile ca mărime, legate de capsula articulară sau de o teacă tendinoasă. Unele sunt asimptomatice, altele dor la efort sau deranjează estetic. Aspirația poate fi o soluție temporară, dar recidiva este comună. Excizia chirurgicală – cu îndepărtarea sacului chistului și a pediculului său până la originea articulară – oferă cea mai mică rată de recidivă. Procedura se face în anestezie locală, cu grijă sporită pe fața volară radială (apropiere de artera radială). Recuperarea implică pansamente curate, mobilizare precoce și protecție relativă la efort câteva săptămâni. Cicatricea este mică, iar forma pumnului revine treptat la normal, pe măsură ce țesuturile se așază.

Unghia încarnată (onicocriptoza) provoacă durere, inflamație și, uneori, infecții recurente la marginea laterală a unghiei, în special la hallux. Cauzele includ tăierea incorectă a unghiei, încălțăminte strâmtă, traumatisme repetate sau particularități anatomice. Când măsurile conservatoare nu ajută sau când infecțiile reapar, intervenția chirurgicală oferă o soluție stabilă: avulsie parțială cu rezecția benzii laterale de pat unghial și, frecvent, matricectomie chimică (fenolizare) pentru a preveni creșterea viitoare a „colțului” în țesut. Procedura se face cu bloc digital (anestezie locală la baza degetului), este rapidă și bine tolerată. Îngrijirea ulterioară include băi locale, pansamente uscate și încălțăminte comodă; de obicei, pacienții revin la mersul normal imediat, iar activitățile sportive se reiau după vindecarea completă a țesuturilor.